muscălime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MUSCĂLÍME s. f. (
Înv.) Mulțime de muscali
2; totalitatea muscalilor
2. –
Muscal2 +
suf. -ime.muscălime (Dicționaru limbii românești, 1939)muscălíme f. Ceată de Muscalĭ (Rușĭ) saŭ de muscalĭ (birjarĭ).
muscălime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)muscălíme (
înv.)
s. f.,
g.-d. art. muscălímii