muscălesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MUSCĂLÉSC, -EÁSCĂ, muscălești, adj. (
Înv. și
pop.) Care aparține muscalilor
2, privitor la muscali
2, care provine din țara muscalilor
2; rusesc. [
Var.:
moscălésc, -eáscă adj.] –
Muscal2 +
suf. -esc.muscălesc (Dicționaru limbii românești, 1939)muscălésc, -eáscă adj.
Vechĭ. Azĭ fam. saŭ iron. Al Muscalilor, moschicesc, moscovit, rusesc.
Mold. Pop. Soldățesc.
Munt. Birjăresc.
muscălesc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)muscălésc (
înv.,
pop.)
adj. m.,
f. muscăleáscă; pl. m. și
f. muscăléștimuscălesc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)muscălesc a.
1. moscovit;
2. rusesc. V.
spin.