mușcătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MUȘCĂTÚRĂ, mușcături, s. f. 1. Acțiunea de
a mușca și rezultatul ei. ♦ Senzație dureroasă de arsură, usturime. ♦ Felul în care apropie cineva dinții pentru a mușca. ♦
Fig. Vorbă mușcătoare, ironie usturătoare; înțepătură.
2. Rană, semn produs prin mușcare.
3. Bucată dintr-un aliment atât cât poate cineva mușca o data. –
Mușca +
suf. -ătură.