muscal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MUSCÁL1, muscaluri, s. n. (
Înv. și
pop.) Nai. – Din
tc. miskal.muscal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MUSCÁL2, muscali, s. m. 1. (
Înv. și
pop.) Locuitor din orașul Moscova sau din împrejurimi;
p. gener. rus; (la
pl. art.) poporul rus.
2. (
Înv. și
reg.) Birjar (de origine rusă). ♦ Birjă. [
Var.:
moscál s. m.] – Din
rus.,
ucr.,
pol. moskal.muscal (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))MUSCÁL1, muscale, s. n. (
Înv.) Nai. –
Tc. miskal.muscal (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)muscal (-le), s. n. – Nai.
Tc. (
arab.)
miskal (Șeineanu, II, 266). –
Der. muscalagiu, s. m. (cîntăreț la nai), din
tc. miskalci. Fonetismul pare să indice o încrucișare cu
muscal „moscovit”.
muscal (Dicționar de argou al limbii române, 2007)muscal, muscali s. m. (pop.), înv.) rus
muscal (Dicționaru limbii românești, 1939)1) muscál și (maĭ rar)
moscál m., pl.
lĭ (rut.
Moskálĭ, Rus, soldat, d. orașu
Moscova; pol.
Moskal).
Vechĭ. Azĭ fam. Rus din nord, Moscovit. (Fem.
-lcă, pl.
e).
Mold. Pop. Soldat, maĭ ales rusesc.
Munt. Fam. Birjar. Birjă elegantă:
a te plimba în muscal. V.
șcapeț.muscal (Dicționaru limbii românești, 1939)2) muscál n., pl.
e și
urĭ (turc. [d. ar.]
miskal). Naĭ.
muscal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)muscál1 (persoană) (
înv.,
pop.)
s. m.,
pl. muscálimuscal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)muscál2 (nai) (
înv.,
pop.)
s. n.,
pl. muscálurimuscal (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)muscal m.
1. moscovit;
2. birjar;
3. trăsură elegantă condusă de un muscal. [Pol. MOSKAL].