mumbașir (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MUMBAȘÍR, mumbașiri, s. m. (În evul mediu, în Țară Românească și în Moldova) Slujbaș însărcinat cu încasări și cu execuții fiscale. [
Var.:
bumbașír s. m.] – Din
tc. mübașir.mumbașir (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)mumbașír (mumbașíri), s. m. – Agent de poliție, comisar. –
Var. bumbașir. Tc. (
arab.)
mübașir (Șeineanu, III, 85).
Sec. XVIII,
înv.mumbașir (Dicționaru limbii românești, 1939)mumbașír și
bumbașír m. (turc. [d. ar.]
mübașyr, ușier, agent, delegat; ngr.
bumbasiri, sîrb.
mŭbašir și
bumbašir).
Vechĭ. Agent polițienesc p. a incasa [!] baniĭ și a face să se execute pedeapsa (armășel, ceauș). – La Cant.
mĭubașir. V.
cĭocoĭ, taxidar.mumbașir (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mumbașír (
înv.)
s. m.,
pl. mumbașírimumbașir (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mumbașir m. V.
bumbașir: slujitori și mumbașiri cu cari hătmania se slujia la împliniri de bani și execuțiuni FIL.