mulțumi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MULȚUMÍ, mulțumesc, vb. IV.
1. Intranz. (La
prez. ind. pers. 1
sg. și
pl. este folosit adesea ca formulă stereotipă, cu valoare de
interj.) A exprima (cuiva) recunoștință sau satisfacția pentru o manifestare de politețe, un dar, un bine etc. care i s-a făcut. ♦ A răspunde la un salut, la o urare.
2. Tranz. A răsplăti, a recompensa pe cineva.
3. Tranz. A satisface pe cineva, a face pe placul cuiva; a bucura.
4. Refl. A fi, a se socoti satisfăcut; a nu pretinde mai mult. ♦ (
Pop.) A se lasa de ceva, a renunța la..., a se sătura de... [
Prez. ind. și: (
reg.)
mulțám –
Var.: (
reg.)
mulțămí vb. IV] – Din formula de urare (la) mulți ani!
mulțumi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mulțumí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. mulțumésc, imperf. 3
sg. mulțumeá; conj. prez. 3
să mulțumeáscămulțumì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mulțumì v.
1. a aduce mulțumiri, a-și arăta recunoștința (pentru o binefacere, un serviciu sau dar):
vă mulțumesc; 2. a refuza cu politeță:
mulțumesc, n’am nevoie; 3. a răsplăti:
am să te mulțumesc; 4. a satisface:
școlarul să mulțumească pe profesor; 5. a fi mulțumit:
se mulțumește cu puțin. [Și
mulțămì din
mulțam, mulțumesc =
(la) mulți ani ! formulă de urare devenită expresiunea recunoștinței].