mulțumit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MULȚUMÍT, -Ă, mulțumiți, -te, adj.,
s. f.,
prep. 1. Adj. Care se simte bine, căruia nu-i lipsește nimic; satisfăcut, îndestulat. ♦ Bucuros.
2. S. f. (
Înv. și
pop.) Recunoștință (exprimată prin cuvinte sau prin recompense materiale); (
concr.) ceea ce se oferă drept răsplată.
3. S. f. (
Înv. și
pop.) Bucurie, satisfacție.
4. Prep. (În forma
mulțumită; construit cu dativul) Datorită..., cu ajutorul..., prin intermediul... [
Var.: (
reg.)
mulțămít, -ă adj.] –
V. mulțumi.mulțumit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*mulțumít adj. m.,
pl. mulțumíți; f. mulțumítă, pl. mulțumítemulțumit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mulțumit a.
1. care are de ajuns, care nu cere mai mult:
s’a arătat mulțumit; 2. care simte plăcere, bucurie:
mulțumit cu soarta sa.