multișor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MULTIȘÓR, -OÁRĂ, multișori, -oare, adj.,
adv. Diminutiv al lui
mult; destul de mult, cam mult; multicel. ◊
De multișor =
a) care datează, există de mult timp; vechi;
b) de o vreme destul de îndelungată. –
Mult +
suf. -ișor.multișor (Dicționaru limbii românești, 1939)*multișór, -oáră adj. (d.
mult).
Fam. Cam mult, multicel. Adv.
A lipsit multișor, a plecat de multișor. Pl.
mulțișorĭ (d.
mulțĭ),
multișoare. Îs cam mulțișorĭ afară (est), e cam ger.
multișor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)multișór (
fam.)
adj. m.,
pl. multișóri; f. multișoáră, pl. multișoáre