multitudine (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MULTITÚDINE, multitudini, s. f. Mulțime (de oameni); număr mare (de lucruri); aspect variat (sub care se prezintă o problemă). – Din
lat. multitudo, -inis, fr. multitude.multitudine (Dicționar de neologisme, 1986)MULTITÚDINE s.f. (
Liv.) Mulțime; număr mare. [Cf. fr.
multitude, lat.
multitudo].
multitudine (Marele dicționar de neologisme, 2000)MULTITÚDINE s. f. mulțime; număr mare ◊ aspect variat. (< fr.
multitude, lat.
multitudo)
multitudine (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)multitúdine s. f.,
g.-d. art. multitúdinii; pl. multitúdini