mulineu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MULINÉU, mulineuri, s. n. Fir de mătase, de bumbac sau de lână obținut prin mulinare și folosit la cusături artistice, la broderii etc.;
p. ext. jurubiță din astfel de fire. – Din
fr. mouliné.mulineu (Dicționar de neologisme, 1986)MULINÉU s.n. 1. Fir obținut prin răsucirea a două fire de mătase.
2. V.
muline. [Pron.
-neu. / < fr.
mouliné].
mulineu (Marele dicționar de neologisme, 2000)MULINÉU s. n. fir răsucit de mătase sau de bumbac. (< fr.
mouliné)
mulineu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mulinéu s. n.,
art. mulinéul; pl. mulinéuri