mulțumitor - explicat in DEX

mulțumitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MULȚUMITÓR, -OÁRE, mulțumitori, -oare, adj. 1. Care corespunde cerințelor, care produce mulțumire; satisfăcător; care convinge, convingător. 2. (Astăzi rar; și substantivat) Care exprimă sau păstrează recunoștință; recunoscător. [Var.: (reg.) mulțămitór, -oáre adj.] – Mulțumi + suf. -tor.

mulțumitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
mulțumitór adj. m., pl. mulțumitóri; f. sg. și pl. mulțumitoáre

mulțumitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
mulțumitor a. care mulțumește.