mujdea (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)mujdeá (mujdéle), s. f. –
1. Recompensă de 50 de lei de aur, care se plătea în mod tradițional celui care aduce la Curtea din București vestea că Dunărea a înghețaț; obicei suprimat de Grigore Ghica, în 1827. –
2. Veste bună.
Tc. (
per.)
müzde (Șeineanu, III, 84; Lokotsch 1527). Înv.
mujdea (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))MUJDEÁ, mujdele, s. f. (Turcism
înv.) Veste, știre. –
Tc. müjde.mujdea (Dicționaru limbii românești, 1939)mujdeá f., pl.
ele (turc. [d. pers.]
müjde, veste bună; ngr.
muzdés).
Vechĭ. Azĭ fam. Veste nostimă orĭ stranie. V.
muștea, zvon, pilulă.mujdea (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mujdea f. Mold. (mai ales la pl.) noutăți, știri (obișnuit bune, plăcute):
ce mujdele’mi aduci ? Fil. [Turc. MUZDÉ].