mufă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MÚFĂ, mufe, s. f. (
Tehn.)
1. Cilindru de metal care servește la îmbinarea sau la ramificarea conductelor, a cablurilor etc.; manșon.
2. Partea lărgită de la capătul unui tub care servește la îmbinarea acestuia cu alt tub. – Din
germ. Muffe.mufă (Dicționar de neologisme, 1986)MÚFĂ s.f. 1. Bucată scurtă de țeavă cu filet interior, care servește la îmbinarea a două țevi; manșon (
2).
2. Tub de metal deschis la capete cu care se fixează capsa unui fitil. [< germ.
Muffe].
mufă (Marele dicționar de neologisme, 2000)MÚFĂ s. f. 1. manșon (2). 2. tub de metal deschis la capete cu care se fixează capsa unui fitil. (< germ.
Muffe)
mufă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)múfă s. f.,
g.-d. art. múfei; pl. múfe