mufă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MÚFĂ, mufe, s. f. (
Tehn.)
1. Cilindru de metal care servește la îmbinarea sau la ramificarea conductelor, a cablurilor etc.; manșon.
2. Partea lărgită de la capătul unui tub care servește la îmbinarea acestuia cu alt tub. – Din
germ. Muffe.