muezin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MUEZÍN, muezini, s. m. Preot musulman care anunță din minaret ora rugăciunii. [
Pr.:
mu-e-] – Din
tc. müezzin.muezin (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)muezín (muezíni), s. m. – Preot musulman care anunță ora rugăciunii. –
Mr. muezin. Fr. muezzin, din
tc. müezzin; în
mr., direct din
tc.,
cf. ngr. μουεζίνος,
bg. mjuezin. Cf. Lokotsch 1485.
muezin (Dicționaru limbii românești, 1939)*muezín m. (turc. ar.
müezzin). Preut [!] musulman care, din turnu geamiiĭ, anunță credincĭoșilor ora rugăcĭuniĭ.
muezin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)muezín (mu-e-) s. m.,
pl. muezínimuezin (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)muezin m. strigător care, din vârful minarelii, vestește mahomedanilor ora rugăciunii. [Turc. MUEZZIN].