mudejar (Dicționar de neologisme, 1986)MUDEJÁR adj.n. Artă ~ = artă dezvoltată în sec. XII-XV în Spania în teritoriul aflat sub stăpânirea feudalității catolice, care se caracterizează prin motive, forme și structuri islamice pătrunse în arta medievală spaniolă (arcul în formă de potcoavă, decorul în care împletitura și motivele sunt stilizate până la arabesc, policromia exterioară a edificiilor, preferința pentru lemnul sculptat în casetoane sau pentru ceramica cu reflexe metalice etc.). [Pron.
mu-de-har. / < fr., sp.
mudéjar, cf. ar.
mudaggin – practicant].
mudejar (Marele dicționar de neologisme, 2000)MUDEJÁR [-HAR] I.
adj., s. m. (musulman) rămas în Castilia după recucerirea creștină. II. adj. artă ~ = artă dezvoltată în sec. XII-XV în Spania în teritoriul aflat sub stăpânirea feudalității catolice, cu motive, forme și structuri islamice (arcul în formă de potcoavă, decorul în care împletitura și motivele sunt stilizate până la arabesc, policromia exterioară a edificiilor, preferința pentru lemnul sculptat în casetoane sau pentru ceramica cu reflexe metalice etc.). (< fr.
mudéjar, sp.
mudejar)
mudejar (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MUDEJAR [mudéhar] (
cuv. sp.; {s} arab
mudayyan „practicant”)
s. m. (În Castilia) Musulman care și-a păstrat religia sub dominația creștină. ◊ (Adjectival)
Artă m. = artă musulmană, dezvoltată în Spania (Castilia, Andaluzia și Aragón), după Reconquista, adaptată și integrată artei occidentale.
mudejar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!mudejár^ (
hisp.) [
j pron. h]
adj. m.,
s. m.,
pl. mudejári; adj. f.,
s. f. mudejáră, pl. mudejáre