mucos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MUCÓS, -OÁSĂ, mucoși, -oase, adj. 1. (Adesea substantivat) Care are muci la nas, căruia îi curg mucii, plin de muci. ♦ Epitet dat unei persoane tinere obraznice, neserioase sau cu pretenții nepotrivite cu vârsta; țângău.
2. (Despre membranele unor organe) Care produce mucus.
3. (Despre secreții organice) Care are aspect cleios, gelatinos. –
Muc +
suf. -os.mucos (Marele dicționar de neologisme, 2000)MUCÓS, -OÁSĂ adj. 1. care prezintă caracterele mucusului. 2. care secretă mucus. (< fr.
muqueux)
mucos (Dicționar de argou al limbii române, 2007)mucos, -oasă, mucoși, -oase s. m., s. f. (peior.) copil / tânăr / obraznic, prost crescut
mucos (Dicționaru limbii românești, 1939)mucós, -oásă adj. (lat.
mucosus, pv.
moucos, cat.
mocos, sp.
mocoso, pg.
moncoso. V.
muc). Căruĭa-ĭ curg muciĭ:
copil mucos. Mucilaginos, care seamănă a mucĭ:
membrană, secrețiune mucoasă. Fig. Băĭat, tînăr pretențios:
tocmaĭ tu vreĭ să ucizĭ ursu, măĭ mucosule? S. f. Membrană care căptușește oare-care cavitățĭ ale corpuluĭ animal și care e acoperită de o substanță cleĭoasă:
mucoasa stomahuluĭ [!].mucos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mucós adj. m.,
s. m. pl. mucóși; adj. f.,
s. f. mucoásă, pl. mucoásemucos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mucos a.
1. plin de muci:
copil mucos; 2. cu mucul mare:
mucoasa lumânare EM.;
3. fig. tânăr pretențios. [Lat. MUCOSUS].
mucos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mucos a.
Med. ce are sau produce mucozitate;
membrane mucoase, cari tapițează unele cavități ale corpului.