mucezeală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MUCEZEÁLĂ, mucezeli, s. f. Faptul de
a mucezi; (
concr.) mucegai. –
Mucezi +
suf. -eală.mucezeală (Dicționaru limbii românești, 1939)mucezeálă f., pl.
elĭ. Acțiunea de a mucezi. Mucegaĭ.
mucezeală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mucezeálă s. f.,
g.-d. art. mucezélii; pl. mucezélimucezeală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mucezeală f. mucegaiu.