mucegăi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MUCEGĂÍ, pers. 3
mucegăiește, vb. IV.
Intranz. și
refl. A prinde mucegai, a se acoperi, a fi pătruns de mucegai; a mucezi. [
Var.:
mucigăí vb. IV] – Din
mucegai.mucegăi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mucegăí (a ~) vb.,
ind. prez. 3
sg. mucegăiéște, imperf. 3
sg. mucegăiá; conj. prez. 3
să mucegăiáscă