mușlui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MUȘLUÍ, pers. 3
mușluiesc, vb. IV.
Intranz. (
Reg.; despre unele animale) A scotoci cu botul pentru a găsi de mâncare, a umbla adulmecând; a mușina. –
Cf. mușina.mușlui (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)mușluí (-uésc, mușluít), vb. – A cerceta, a iscodi, a fi curios. Creație expresivă,
cf. moșmoli. Numerose
var.:
amușlui, (a)mulului, bușlui, mujlui, mușina, acesta din urmă prin încrucișare cu
mișuna. Der. din
sb. njušiti „a respira” (Cihac, II, 206) nu pare probabilă.
mușlui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mușluí (a ~) (
reg.)
vb.,
ind. prez. 3
sg. mușluiéște, imperf. 3
sg. mușluiá; conj. prez. 3
să mușluiáscămușluì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mușluì v. Mold.
1. a mirosi, vorbind mai ales de porci:
grohăind și mușluind pe jos CR.;
2. fig. a adulmeca. [Origină necunoascută].