mraniță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MRÁNIȚĂ s. f. Îngrășământ agricol natural provenit din gunoi de grajd bine fermentat sau din resturi vegetale (în special frunze) descompuse. – Din
sl. *smradŭnica.mraniță (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)mrániță (-țe), s. f. – Băligar, pămînt îngrășat. Origine îndoielnică. Pare
der. din
sl. (
bg.)
chrana „aliment”
cf. hrană și
bg. hranen „îngrășat”.
Der. dintr-un
sl. *
mranica (Scriban) nu este convingătoare. În
Munt. –
Der. mrănița, vb. (a îngrășa, a pune bălegar);
mrănițos, adj. (îngrășat).
mraniță (Dicționaru limbii românești, 1939)mrániță f., pl.
e (vsl.
*mranica).
Sud. Pămînt vegetal negru foarte bun p. agricultură.
mraniță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mrániță s. f.,
g.-d. art. mrániței