mrănițos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MRĂNIȚÓS, -OÁSĂ, mrănițoși, -oase, adj. (Despre pământ) Peste care s-a împrăștiat mraniță; îngrășat cu mraniță. –
Mraniță +
suf. -os.mrănițos (Dicționaru limbii românești, 1939)mrănițós, -oásă adj. Plin de (saŭ compus din) mraniță:
pămînt mrănițos.mrănițos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mrănițós adj. m.,
pl. mrănițóși; f. mrănițoásă, pl. mrănițoáse