moșulică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MOȘULÍCĂ, moșulici, s. m. (
Fam.; folosit adesea ca apelativ) Moșuleț. –
Moș +
suf. -ulică.moșulică (Dicționaru limbii românești, 1939)moșulícă m.
Fam. Vocativ d.
moș.moșulică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)moșulícă s. m.,
g.-d. lui moșulícă; pl. moșulíci