moșteni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MOȘTENÍ, moștenesc, vb. IV.
Tranz. 1. A primi un bun pe cale de succesiune, a dobândi prin testament. ♦ A deveni succesorul, mostenitorul cuiva. ♦
P. ext. A deține pe cale ereditară o însușire, o caracteristică etc.
2. P. gener. A obține, a dobândi. – Din
moștean.moșteni (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MOȘTENI, com. în
jud. Teleorman, situată în Câmpia Găvanu-Burdea, pe
stg. râului Câlniștea; 1.798
loc. (2000).
Expl. de petrol. Creșterea bovinelor.
moșteni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)moștení (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. moștenésc, imperf. 3
sg. moșteneá; conj. prez. 3
să moșteneáscămoștenì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)moștenì v. a căpăta prin succesiune:
a moștenit toată averea.