moșier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MOȘIÉR, moșieri, s. m. Mare proprietar funciar; latifundiar. [
Pr.:
-și-er] –
Moșie +
suf. -er.moșier (Dicționaru limbii românești, 1939)moșiér m. (d.
moșie). Proprietar de moșie.
moșier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)moșiér (-și-er) s. m.,
pl. moșiérimoșier (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)moșier m. cel ce are una sau mai multe moșii.