moșie - explicat in DEX

moșie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MOȘÍE, moșii, s. f. 1. Mare proprietate (funciară) dobândită de cineva (prin cumpărare, donație etc.); proprietate (mare) de pământ cultivabil. ♦ (Înv. și pop.) Avere moștenită; p. gener. orice bun moștenit. ♦ (Fam.) Lucru de care cineva poate dispune cum vrea. 2. (Înv.) Pământ strămoșesc; patrie. – Moș + suf. -ie.

moșie (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
moșie, moșii s. f. lucru de care cineva poate dispune cum vrea

moșie (Dicționaru limbii românești, 1939)
moșíe f. (d. moș. Cp. cu patrie). Vechĭ. Moștenire, pămînt moștenit, țară strămoșească, baștină, patrie. De moșie, de stremoșie [!], (doc. 1672), din moșĭ în strămoșĭ, ohabnic. Cărțĭ de moșie, hîrtiĭ care arată moștenirea. Om de moșie, băștinaș, indigen. Azĭ. Mare întindere de pămînt stăpînită la țară și pe care pot fi munțĭ, bălțĭ, pădurĭ, sate și ogoare. Fig. Mijloc de cîștig: meseria e o moșie.

moșie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
moșíe s. f., art. moșía, g.-d. art. moșíei; pl. moșíi, art. moșíile

moșie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
moșie f. 1. țară strămoșească, patrie: să scăpăm biata moșie de păgâni și de robie AL.; 2. proprietate rurală, teren cultivat la țară: are două moșii. [Lit. pământ dobândit dela moși și proprietate moștenită individual].