moși (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MOȘÍ, moșesc, vb. IV.
1. Tranz. A da ajutorul necesar unei femei la naștere; a da nou-născutului primele îngrijiri, a-i tăia buricul.
2. Intranz. și
refl. (
Fam.) A lucra încet, a se trudi mult la un lucru, a se căzni (fără succes); a se mocăi, a se mocoși. – Din
moașă.moși (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)Moși (sărbătoare)
s. propriu
m. pl.moși (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)moșí (a ~) (
pop.,
fam.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. moșésc, imperf. 3
sg. moșeá; conj. prez. 3
să moșeáscămoșì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)moșì v. a ajuta pe o femeie sâ nascâ. [V.
moașă].
moși (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)moși m. pl.
1. Sâmbăta morților când se fac pomeni:
Moșii de iarnă, de Rusalii și de toamnă; 2. mare bâlciu anual în luna lui Maiu (începe dela 15), ținut în București la obor:
am fost la Moși; 3. numele zilelor ce urmează celor nouă Babe din Martie;
la moșii verzi, la sfântu Așteaptă;
a spune moși pe groși, a spune vrute și nevrute, fleacuri;
4. un fel de cozonaci:
moși și babe de Paști. [V.
moș].