moșcoti (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MOȘCOTÍ, moșcotesc, vb. IV. (
Reg.)
1. Intranz. A dibui, a pipăi.
2. Refl. A se învârti de colo până colo, fără rost. –
Cf. moșmoli.moșcoti (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)moșcotí (a ~) (
reg.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. moșcotésc, imperf. 3
sg. moșcoteá; conj. prez. 3
să moșcoteáscă