moșcondi(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) MOȘCONDÍ,moșcondesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A moșmoni (2). – Cf. moșcoti,moșmondi.
moșcondi(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) moșcondí(a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. moșcondésc, imperf. 3 sg. moșcondeá; conj. prez. 3 să moșcondeáscă