mozoli (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MOZOLÍ, mozolesc, vb. IV.
1. Tranz. A frământa ceva în gură cu saliva, fără a mușca sau a sfărâma cu dinții; a molfăi, a morfoli.
2. Tranz. și
refl. (
Reg.) A (se) murdări, a (se) mânji. ♦
Tranz. A spăla prost, de mântuială, superficial. – Din
magh. majszol.mozoli (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)mozolí (mozolésc, mozolít), vb. –
1. A molfăi, a morfoli. –
2. A mînji. Creație expresivă, după cum o demonstrează
suf. său -
li și semnificația sa.
Der. din
mag. majzolni (Cihac, II, 205), din
ceh. mozoliti „a obosi” (Șeineanu,
Dict.), din
rut. mozoljuvati (Candrea) sau din
rus. mazólitĭ „a produce bătături” (Scriban) nu convinge. Probabil că la aceeași rădăcină expresivă se referă
mozoc (
var. mosoc, mozac),
s. m. (cîine; mucos, copil; persoană bosumflată), format ca
motoc din
mot- sau
moțoc din
moț (după Hasdeu,
Col. lui Traian, 1874, p. 174, ar fi cuvînt dac; după Cihac, II, 204, din
rus. mosĭka „cîine”; pentru Densusianu,
GS, IV, 388, e legat de
alb. madh „mare”).
Cf. mozomaină, s. f. (Banat, pocitanie) și probabil
mosoi, vb. (
Trans., a molfăi, a rasoli).
mozoli (Dicționar de argou al limbii române, 2007)mozoli, mozolesc v. r. (vulg.) a se mângâia reciproc înaintea unui act sexual.
mozoli (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)mozolí, -esc, vb. tranz. – A mesteca îndelung; a molfăi. – Din magh. majszol (MDA).
mozoli (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mozolí (a ~) (
reg.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. mozolésc, imperf. 3
sg. mozoleá; conj. prez. 3
să mozoleáscămozolì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mozolì v. Mold.
1. a amesteca în gură fără să roază (vorbind mai ales de copii);
2. a spăla fără să frece:
a mozolit numai cămășile; 3. fig. a lucra migălind. [Ceh. MOZOLITI, a obosi, a da de lucru].