mozaic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MOZAÍC1, mozaicuri, s. n. 1. Lucrare de tehnică decorativă, care constă în asamblarea artistică a unor bucăți mici de marmură, de ceramică, de sticlă, de smalț etc. de diferite culori, lipite între ele cu mortar sau cu mastic.
2. Fig. Amestec de elemente eterogene.
3. Viroză a plantelor, manifestată prin apariția unor pete decolorate pe frunze, care alternează cu porțiuni colorate normal, având aspectul de mozaic (
1). – Din
fr. mosaïque, it. mosaico.mozaic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MOZÁIC2, -Ă, mozaici, -ce, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Care ține de mozaism, privitor la mozaism.
2. S. m. și
f. Adept al mozaismului. [
Pr.:
-za-ic] – Din
fr. mosaïque.mozaic (Dicționar de neologisme, 1986)MOZAÍC s.n. 1. Lucrare ornamentală, compusă din bucăți mici de marmură, de sticlă etc. colorate diferit și care alcătuiesc o figură, un tablou etc.
2. Combinație, amestecătură (frumos îmbinată) de diferite elemente, culori etc. ♦ Operă literară care conține multe elemente eterogene, însă armonios ordonate. ♦ Compoziție de caractere tipografice deosebite.
3. Boală a unor plante cauzată de un virus și care se prezintă ca un amestec de pete pe frunze. [Pron.
-za-ic. / cf. fr.
mosaïque, it.
mosaico].
mozaic (Dicționar de neologisme, 1986)MOZÁIC, -Ă adj. Privitor la mozaism. //
s.m. și f. Adept al mozaismului. [Pron.
-za-ic. / < fr.
mosaïque].
mozaic (Marele dicționar de neologisme, 2000)MOZAÍC1 s. n. 1. lucrare ornamentală din bucăți mici de marmură, sticlă etc. colorate diferit, care formează figuri geometrice, flori etc. 2. combinație de diferite elemente, culori etc. ◊ operă literară care conține multe elemente armonios ordonate. ◊ compoziție de caractere tipografice deosebite. 3. (biol.) organ(ism) care cuprinde două tipuri de țesuturi diferite genetic. 4. boală a unor plante cauzată de un virus, un amestec de pete gălbui pe frunze. 5. (fig.) amestec eterogen. (< fr.
mosaïque, it.
mosaico)
mozaic (Marele dicționar de neologisme, 2000)MOZÁIC2, -Ă adj., s. m. f. (adept) al mozaismului. (< fr.
mosaïque)
mozaic (Dicționaru limbii românești, 1939)1) *mozáic n., pl.
e, și (ob.)
-íc, pl.
urĭ (it.
mosáico și
musáico, fr.
mosaïque, d. mlat.
musáicum, cl.
musivum, mozaic,
musivus, de mozaic, d.
musaeum, greșit îld.
muséum, templu al muzelor,
muséus, de muze, d. vgr.
museîon, „muzeu” și „mozaic”; ngr. (după fr.)
mozaika. Cp. cu
arhivă). Pardoseală orĭ suprafață de părete compusă din petricele [!] saŭ bucățele de smalț așezate ca să formeze figurĭ orĭ la întîmplare.
Fig. Operă literară saŭ și muzicală saŭ orĭ-ce lucru compus din multe bucățĭ:
Austro-Ungaria era un mozaic de popoare. V.
ghivecĭ și
psifoaĭe.mozaic (Dicționaru limbii românești, 1939)2) *mozáic, -ă adj. (d.
Móses, forma latină a luĭ Moĭse, legĭuitoru Jidanilor). Judaic, jidănesc. Adv. Jidănește:
a se închina mozaic.mozaic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mozáic1 (-za-ic) adj. m.,
s. m.,
pl. mozáici; adj. f.,
s. f. mozáică, pl. mozáicemozaic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mozaíc2 s. n.,
pl. mozaícuri