moviluță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) MOVILÚȚĂ,moviluțe, s. f. (Reg.) Moviliță. – Movilă + suf. -uță.
moviluță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) movilúță s. f., g.-d. art. movilúței; pl. movilúțe