moviliță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) MOVILÍȚĂ,movilițe, s. f. Diminutiv al lui movilă; moviluță. – Movilă + suf. -iță.
moviliță(Dicționaru limbii românești, 1939) movilíță f., pl. e (dim. d. movilă). Movilă mică.
moviliță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) movilíță s. f., g.-d. art. movilíței; pl. movilíțe