motroși (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MOTROȘÍ, motroșesc, vb. IV.
Tranz. și
intranz. (
Reg.) A căuta, a scotoci; a trebălui. –
Et. nec. Cf. mătrăși.motroși (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)motroșí, motroșésc, vb. IV (reg.)
1. a (se) așeza.
2. a lucra rău și migălind.
motroșì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)motroșì v.
1. a năpusti:
văzând pe țigan motroșit acolo în mijlocul drumului ISP.;
2. Mold. Tr. a lucra rău și migălind. [V.
mătrășì].