mătăhuz (Dicționaru limbii românești, 1939)mătăhúz (Trans.) și
mătăúz (Munt. vest) n., pl.
e și
urĭ (rus.
motovĕáz, fir, legătură, d.
mot, motók, fuĭor, fascicul, și
vĕazáti, a lega; rut.
mótuz; pol.
motovąz, lanțu de la vîrtelniță, ceh.
motous, motovous, parte din fuĭor). Sfeștoc. Fascicul de ramurĭ cu care se amestecă laptele în căldare la stînă. Băț c´un șomoĭog de măturat cuptoru.