mototricicletă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MOTOTRICICLÉTĂ, mototriciclete, s. f. Vehicul folosit mai ales pentru transportul mărfurilor, având roata din față directoare și cele două roți din spate motoare. –
Moto1- +
tricicletă.mototricicletă (Dicționar de neologisme, 1986)MOTOTRICICLÉTĂ s.f. Vehicul autopropulsat cu trei roți, folosit mai ales pentru mărfuri. [Et. incertă].
mototricicletă (Marele dicționar de neologisme, 2000)MOTOTRICICLÉTĂ s. f. vehicul autopropulsat cu trei roți, pentru mărfuri. (< moto
1- + tricicletă)
mototricicletă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mototriciclétă (-to-tri-ci-cle-) s. f.,
g.-d. art. mototriciclétei; pl. mototricicléte