mototoli (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MOTOTOLÍ, mototolesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. A (se) face mototol, a (se) strânge ghem, a (se) ghemui. ◊ A (se) șifona, a (se) cocoloși; a (se) boți. – Probabil formație onomatopeică.
mototoli (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mototolí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. mototolésc, imperf. 3
sg. mototoleá; conj. prez. 3
să mototoleáscămototolì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mototolì v. a (se) face mototol. [Poate în loc de
motocolì, din
motoc, cotoiu].