mototol - explicat in DEX

mototol (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MOTOTÓL, -OÁLĂ, mototoli, -oale, s. n., adj. 1. S. n. Obiect făcut cocoloș; ghem, ghemotoc. ◊ Expr. A face (pe cineva) mototol = a doborî (pe cineva) la pământ, a lăsa nemișcat, inert. A se face mototol = a se strânge, a se ghemui (de durere etc.). 2. Adj. (Adesea substantivat) Încet la lucru, bleg, moale; nătâng, prost. – Din mototoli (derivat regresiv).

mototol (Dicționaru limbii românești, 1939)
mototól n., pl. oale (d. mototolesc. Cp. și cu ung. motola, vîrtelniță). Munt. Boț, ghem, ghĭomotoc, lucru mototolit: a face basmaŭa, rufele, haĭnele mototol. Adv. A cădea mototol, a cădea grămadă, grămădit, fără putere. Adj. Motolog, fără energie: om mototol, femeĭe mototoală. V. fofoloc.

mototol (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
mototól¹ adj. m., pl. mototóli; f. mototoálă, pl. mototoále

mototol (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
mototól² s. n., pl. mototoále

mototol (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
mototol n. 1. ghem; 2. ceva strâns tare, deformat; 3. fig. indolent: e mototol și adormit ISP. [Abstras din mototoli]. ║ adv. grămadă: căzu mototol sub masă ISP.