motorină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MOTORÍNĂ, motorine, s. f. Lichid vâscos obținut prin distilarea petrolului, a gudroanelor cărbunilor de pământ sau a unor produse sintetice, folosit drept combustibil la anumite motoare sau ca materie primă în industria chimică. – Din
germ. Motorin.motorină (Dicționar de neologisme, 1986)MOTORÍNĂ s.f. Lichid vâscos care se extrage prin distilare din țiței sau din unele produse sintetice și este folosit drept combustibil la unele motoare. [Nume comercial].
motorină (Marele dicționar de neologisme, 2000)MOTORÍNĂ s. f. combustibil lichid obținut la distilarea primară a țițeiului sau a unor produse sintetice. (< germ.
Motorin)
motorină (Dicționar de argou al limbii române, 2007)motorină s. f. sg. rom.
motorină (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MOTORÍNĂ (‹
germ.)
s. f. Produs lichid constituit dintr-un amestec de hidrocarburi C
15-C
21, cu
p. f. 300-370ºC, obținut prin distilarea țițeiului sau a unor produse sintetice. Se folosește drept combustibil în motoarele cu autoaprindere, ca materie primă pentru cracarea catalitică etc.
motorină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!motorínă s. f.,
g.-d. art. motorínei; pl. motorínemotorină (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)motorină f. derivat din petrol pentru punerea în mișcare a mașinelor.