motolog (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MOTOLÓG, -OÁGĂ, motologi, -oage, s. m. și
f. (
Reg.) Om greoi la minte; tont, prost. –
Cf. mototol.motolog (Dicționaru limbii românești, 1939)motológ, -oágă s. și adj. (din
*mutolog, adică „mut”).
Sud. Mototol, blegan, budulac, prost:
eștĭ un motolog (Neam. Rom. Lit. 2, 810). – La Bz. și
motofól, -oálă (amestec din
motolog și
mototol). V.
mutălăŭ.motolog (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)motológ (
reg.)
adj. m.,
s. m.,
pl. motológi; adj. f.,
s. f. motoloágă, pl. motoloáge