motoflete (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MOTOFLÉTE, motofleți, s. m. (
Reg.) Om neîndemânatic, moale, prost, nătâng. –
Cf. mototol, nătăflete.motoflete (Dicționaru limbii românești, 1939)motofléte m.
Munt. Fam. Motolog.
motoflete (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)motofléte (
reg.)
(-to-fle-) s. m.,
pl. motofléți