motocicletă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MOTOCICLÉTĂ, motociclete, s. f. Vehicul cu două roți în linie sau cu trei roți în triunghi isoscel, montate pe un cadru, cu motor cu ardere internă, construit pentru una sau două persoane. – Din
fr. motocyclette.motocicletă (Dicționar de neologisme, 1986)MOTOCICLÉTĂ s.f. Vehicul cu două (sau trei) roți montate pe un cadru și pus în mișcare de un motor. [Var.
motociclu s.n. / < fr.
motocyclette].
motocicletă (Marele dicționar de neologisme, 2000)MOTOCICLÉTĂ s. f. vehicul cu două roți montate pe un cadru cu motor. (< fr.
motocyclette)
motocicletă (Dicționaru limbii românești, 1939)*motociclétă f., pl.
e (
moto- din
motor și
-cicletă din
bi-cicletă). Bicicletă cu motor.
motocicletă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)motociclétă (-ci-cle-) s. f.,
g.-d. art. motociclétei; pl. motociclétemotocicletă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)motocicletă f. bicicletă pusă în mișcare de un motor cu petrol, alcool, etc.