motoc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MOTÓC, motoci, s. m. (
Reg.) Motan. –
Cf. motan.motoc (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)motóc2, -oácă, motóci, -oáce, adj. (reg.) prost, neghiob, greoi, slab, mic.
motoc (Dicționaru limbii românești, 1939)motóc m. (rut.
mótok, rus.
motók, dim. d.
mot, caĭer. V.
cotoc).
Est. Rar. Motan:
și motocu nu-șĭ află locu (P. P.).
motoc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)motóc (
reg.)
s. m.,
pl. motócimotoc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)motoc m. Mold. V.
motan.