moto (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MÓTO2, motouri, s. n. Citat luat, de obicei, dintr-o operă consacrată sau semnată de un autor celebru, pus la începutul unei lucrări, al unui capitol etc. cu scopul de a releva ideea fundamentală a scrierii respective. – Din
it. motto, germ. Motto.moto (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MOTO1- Element de compunere care înseamnă „pus în mișcare cu ajutorul unui motor”, „echipat cu un motor” și care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. ◊ (Folosit independent)
Mijloace moto. – Din
fr. moto-.moto (Dicționar de neologisme, 1986)MÓTO adv. (
Muz.; ca indicație de execuție)
Con moto = mișcat, cu mișcare foarte repede. [< it.
moto].
moto (Dicționar de neologisme, 1986)MÓTO s.n. Fragment, citat pus la începutul unei scrieri, al unui capitol etc. pentru a arăta pe scurt ideea fundamentală a autorului. [< it.
motto].
moto (Marele dicționar de neologisme, 2000)MOTO1-, -MOTÍVĂ elem. „cu motor, mecanizat”, „motocicletă”, „automobil”. (< fr., engl.
moto-, cf.
lat. motum)
moto (Marele dicționar de neologisme, 2000)MOTO2 adj. inv. referitor la un vehicul motorizat. (< moto/rizat)
moto (Marele dicționar de neologisme, 2000)MOTO3 s. n. citat pus la începutul unei scrieri, al unui capitol etc., pentru a reda pe scurt ideea fundamentală a lucrării. (< it., fr.
motto, germ.
Motto)