motivare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MOTIVÁRE, motivări, s. f. Acțiunea de a
motiva și rezultatul ei; justificare. ♦
Spec. Bilet prin care se justifică absențele unui elev sau ale unui student de la cursuri. –
V. motiva.motivare (Dicționar de neologisme, 1986)MOTIVÁRE s.f. Acțiunea de a motiva și rezultatul ei, motivație; (
spec.) cerere pentru a motiva o absență, o acțiune etc. [<
motiva].
motivare (Marele dicționar de neologisme, 2000)MOTIVÁRE s. f. 1. acțiunea de a motiva; motivație. 2. cerere pentru a motiva o absență, o acțiune etc. (< motiva)
motivare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)motiváre s. f.,
g.-d. art. motivắrii; pl. motivắri