motet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MOTÉT, motete, s. n. Compoziție muzicală polifonică, în care fiecare voce își are melodia sa, uneori și text propriu. – Din
fr. motet.motet (Dicționar de neologisme, 1986)MOTÉT s.n. 1. Compoziție muzicală bazată pe un text religios, scrisă conform regulilor contrapunctului pentru mai multe voci.
2. Scurtă poezie medievală de trei sau patru cuplete. [< fr.
motet, cf. germ.
Motette, it.
motetto < lat.
motus – mișcare].
motet (Marele dicționar de neologisme, 2000)MOTÉT s. n. 1. compoziție muzicală polifonică bazată pe un text laic sau religios, în care se suprapun simultan mai multe melodii de sine stătătoare. 2. scurtă poezie medievală de trei sau patru cuplete. (< fr.
motet, germ.
Motette, it.
motetto)
motet (Dicționaru limbii românești, 1939)*motét n., pl.
e (fr.
motet, dim. d.
mot, cuvânt, lat.
mŭttum, grohăit, de unde vine și it.
motto, dim.
mottetto. V.
motto). La catolicĭ, bucată muzicală religioasă vocală compusă după cuvinte liturgice latine.
motet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)motét s. n.,
pl. motéte