motan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MOTÁN, motani, s. m. Masculul pisicii; cotoi, motoc, pisoi. ♦ Epitet dat unei persoane tăcute, ascunse, ipocrite, care nu-și exteriorizează gândurile sau sentimentele. –
Et. nec.motan (Dicționaru limbii românești, 1939)motán m. (dim.
motoc pin [!] schimbare de sufix).
Est. Cotoĭ, masculu pisiciĭ. – În Ban. și Olt.
mîrtan și
-tón.motan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)motán s. m.,
pl. motánimotan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)motan m. Mold. cotoiu:
un motan ghemuit după sobă CR. [Derivat din primitivul
mot (de unde și
motoc), înrudit cu fr.
matou (dial.
motou)].