moștenitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MOȘTENITÓR, -OÁRE, moștenitori, -oare s. m. și
f. 1. Persoană care moștenește bunuri materiale sau care devine, prin succesiune, beneficiarul unui drept; persoană care urmează pe cineva într-un post, într-o demnitate; succesor, urmaș. ◊ (Și adjectival)
Prinț moștenitor sau
moștenitorul tronului = prinț care urmează să se urce pe tron după moartea suveranului.
2. Fiu, copil (în raport cu părinții săi). –
Moșteni +
suf. -tor.