morse (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MÓRSE subst. invar. (Și în sintagma
alfabet Morse) Cod telegrafic în care literele alfabetului sunt reprezentate prin puncte și linii. ♦ (De obicei în sintagmele
aparat sau
telegraf Morse) Aparat cu care se transmit semnale telegrafice cu acest cod. – Din
fr. morse.morse (Dicționar de neologisme, 1986)MÓRSE s.n. 1. Sistem de telegrafie care utilizează un alfabet compus din puncte și linii.
2. Aparat de telegrafie care transmite și recepționează semnale cu alfabetul compus din puncte și linii. ♦ Alfabet folosit pentru aceste semnale. [< fr.
morse, cf.
Morse – fizician american].
morse (Marele dicționar de neologisme, 2000)MÓRSE s. n. sistem de telegrafie cu un cod din puncte și linii. (< fr.
morse)
morse (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mórse (aparat, sistem, alfabet) s.n.
morse (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)Mórse (engl.) [
pron. mors] (nume de persoană) s. propriu
morse (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MORSE [mó:s],
Samuel Finley Bresse (1791-1872), pictor și inventator american. A realizat (1837) un aparat electromagnetic pentru telegrafie (brevetat în 1840) și a inventat (1838) alfabetul care-i poartă numele, folosit și în prezent.