moroaică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MOROÁICĂ, moroaice, s. f. (În superstiții) Strigoaică. –
Moroi +
suf. -oaică.moroaică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)moroáică (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. moroáicei; pl. moroáice